Visând, vise... de Sandrina Ramona Ilie

câte dimineţi goale am cules în suflet, câte seri şi nopţi

fără pasul cald al privirii tale peste toată fiinţa mea

pământ de gânduri şi apăsări

nimeni, nimeni să pună o haină de zâmbet peste umeri,

în timp ce lumea se crăpa în mii de bucăţi,

departe,



încă mă adun din toate colţurile lumilor mele

încă învăţ să strig dimineaţa pe nume

încă învăţ să mă las iubită

de tine,

omul care nu vei avea vreodată un nume

Să-ţi aduc o primăvară ? - de Ion Mihaila

Cum aş putea să-ţi alung tristeţea
Din ochii care altă dată
Îmi tăia lumina în două
Şi-i dăruia inimii partea sa de fericire

Cum aş putea să crestez în privirea ta
Acel altoi de soi ce-mi va dărui
Numai fructe de iubire
Cum altădată eram flămând şi ţi-aş fi furat
Cireşele din priviri
Si merele din obraji...

Cum ar putea un muritor ca mine
Să cheme toate păsările acestei lumi
Toate florile îmbobocite
şi să-nflorească lângă tine într-o zi
să simţi încătuşată la tine în suflet,
pentru prima oară,
PRIMĂVARA...

Dacă ţi-aş spune cât te iubesc...
...............................................
E singurul lucru pe care-l pot face pentru tine !

TEAMA-Lelia Mossora

Mi-e teamă de zi…

Mi-e teamă de noaptea

Care va veni

Fără tine...

Fără noi...

Fără taina din pomii

Înfloriţi...



Mi-e teamă

De sâmburii închişi

În merele

Mult prea coapte...



Mi-e teama de tot

Ce nu poate fi atins…

De tot ce nu poate fi mirosit...

De tot ce nu doare ...

De tot

Ce nu urlă

De iubire

Şi de

Dor...





Mi-e teamă...

De NOI,

Cei care ne căutam

Pe atâtea cărări neţtiute

Şi nescrise încă...



Atinge-mă cu visul tău

Să te recunosc,

Să ştiu că încă

Mai eşti acolo...!



Atinge-mă cu ochii tăi

Să aflu culoarea zorilor

Care de atâta timp nu mai au

Parfumul

De altădată...



Mă doare

Absenţa ta

Ca şi cum nu ai fi trecut

Pe aici decât

Pentru

O viaţă...



Mă doare tot ce

Nu are numele tău.

Mă doare tot ce

Nu are gustul tău...

Mă doare tot ce eşti tu...

Mă dori tu,

Tot...



Umbra ta,

Culoarea ochilor tăi,

Buzele tale,

Gesturile tale

Întoarse din timp

Spre mine,

Respiraţia

Pe care nu ţi-o mai simt...



Mă doare omul din tine,

Cel la care nu pot

Să ajung,

Cel pe care îl aştept

Încă de la naştere...



Mă doare fiecare clipă

În care

Visez

Fără tine…

Fiecare zi

Care trece

Fără ca tu să vezi

Privirea mea…



Mă doare tot ce vreau

Şi tot

Ce nu am...

Mă doare aşteptarea...

Mult prea chinuitoare...

LELIA MOSSORA - CU MINE DE MANA

Merg cu mine de mâna
pe aleile parcurilor pustii.
Ma tin strâns sa nu ma pierd
asa sunt de departe eu de mine însami.

Când am ajuns aici?

Nu stiu...
E toamna..
Merg cu mine de mâna
si nu mai simt lacrimile
care curg din cer
într-o ploaie de frig si de
singur...

Ma tin de mâna
ca si cum
abia azi m-as cunoaste
pe mine , omul
care umbla prin timp
fara sa-i pese
ca zboara
si ca
fiecare clipa
a sapat adânc
urme pe drumul strabatut...

Ma tin de mâna
si nu stiu
daca mereu am fost la fel de singura

sau doar tu erai
prea departe
ca sa simti dangatul de clopot
din sufletul meu
care chema
toate pasarile cerulu
la marea sarbatoare a iubirii...

Ma tin de mâna
ca sa nu dispar iar
în noaptea în care m-am trezit
candva
fara sa fi stiut macar
ca era noapte de atâta vreme
în jurul meu...

Ma tin de mâna
si caut printre frunzele uscate
urme de pasi
care odata au trecut pe aici
doar
în doi…

Înca ma mai tin de mâna
sprijinindu-ma de un nor
care se încapatâneaza
sa-si lepede culoarea gri
deasupra mea..

toamna în care frunzele nu au mai vrut să cadă-Ion Mihaila

spui deseori că ţi-este dor de mine

dar ai început să creşti pe fundul oceanului

şi te-ai ascunde de mine chiar printre stele

dar acolo te-ai întâlni chiar cu sufletul meu

rătăcit demult pe acolo când te căuta orbit
de poveştile tale şoptite



nu am să uit niciodată că-mi spuneai

că mi-ai făcut privirea o cafea

şi sorbi din ea în fiecare dimineaţă

glasul l-ai topit într-un ursuleţ de pluş

cu care adormi în fiecare seară la piept
doar sărutul stă închis ca-ntr-o cutie a Pandorei...



sunt seri pe care le-am mâzgălit pe colile

care stăteau agăţate ca nişte lilieci

în peştera sufletului

le-am adunat încet pe toate

nu să le dau foc, cum ai fi crezut

ci să mă-velesc cu ele-n toamna rece

toamna în care
frunzele nu au mai vrut să cadă



acum sunt şi eu un copac care îşi doreşte

să se roage în genunchi

iar oamenii-l urăsc pentru asta

că se roagă falnic şi-atât de vertical

la ei, la Dumnezeu

şi umilit de neputinţa de a sta în genunchi

îi roagă doar să-i scuture frunzele îngălbenite

doar ca zăpada să se poată aşterne imaculată
pe crengi îmbodobindu-l la fel ca-n poveşti

Toamna cu dor-Romeo Morari

Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.

Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...

ANOTIMP - de Andrei Butaru

De timpul presărat de noi , tu-l vei da uitării
Eu nu te voi blama
Nicicând nu o să-ți las chipul pradă înserării
Mereu aici, mereu a mea!

Cu dulci si triste dimineți de octombrie
Mă vor înfășura veștminte din amintirea-ți caldă
În ploile lungi de noiembrie
Ce toată lumea în cenușiu mustind de apă scaldă…

Și-n zăpada proaspătă nu-mi voi întina pasul
Când gheața îmi desenează hărți misterioase-n geam
Ci voi căuta doar să-ți mai aud o data glasul
Mieriu si cald precum visam.

Prin eclipse și furtuni sălbatice de martie
Nu mă voi pierde navigând
Eșuat ca o veche corabie
Când tu îmi ești busolă-n gând

Acum , pe mai târziu și oricând vreodată
Lăsând concluzii pentru gloată
Să se întrebe și să socotească
Ce anotimp mai este atunci când or să ne privească…

JOC de Ela Solan

suntem iar in acelasi loc
tu si eu viata
constranse a respira una prin cealalta ca doua siameze
eu cu privirea inlantuita de tot ce te separa de mine
tu legata de urma in aer a fiecarui pas ce-l fac
inainte sau inapoi
esti ochiul deschis in adancul caruia ma vad replicata la infinit
padure mare desert cu abis numit cer
si uneori gandul ce cade greu de pe buze in coama stralucitoare a unei stele
pastor al clipelor mele
imi man fara popas turma spre stana
si uite cum te iau viata de mana
privire pagana
mai stai

Am legat...M-Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

...poezie-V.Hugo

Bărbatul şi femeia

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

Decalog - Sfaturi Poruncite

1 Atunci cand ochii-ai sa deschizi
si-ai sa iti cauti locul
printre consumatori perfizi
care-ti urasc norocul
ca iti exist, desi nu-ti sunt
decat, umil, prorocul
alunecarii tale-n fum…
Atunci… opreste jocul.

2 Si uita drumul prea lejer
pe care-ti plimbi nestirea,
si argumentul efemer
cu care ceri iubirea.

3 Pastreaza-ti sufletul curat
chiar de murdar ti-e gandul..

4 Alung-apostolul turbat
care masoara timpul
caderii tale in pacat.

5 Nu-ti vinde trupul.

6 Nu cere sa fii inteles
daca tu nu-ntelegi,
si nici sa fii ales
pana ce tu n-alegi.

7 Apleca-ti ochii in pamant
cand dascalul ti-o cere.
si vei putea vedea oricand
a pasilor tai vrere.

8 Daca ti-e greu sa stapanesti
cuvintele sa iasa,
incearca sa le ocolesti
pe cele fara clasa.

9 Incearca sa sadesti un pom
cand vrei ceva in urma,
Incearca intrupare-n om,
nu dezbracare-n turma.

10 De vrei sa fii un om destept
fa asta cronologic,
fii om intai, apoi destept…
…asa-i deontologic.

imi amintesc....de kid4ever

imi amintesc, cand eram mica
saream adesea prin baltoace,
mama nu stia ce sa-mi zica,
radea si ma lasa in pace.

imi amintesc, cand eram mica
fugeam prin ploaie mai mereu,
mama nu stia ce sa-mi faca,
zambea, stia c-asa sunt eu.

imi amintesc, cand eram mica
fugeam desculta de acasa,
mama ce mai putea sa zica?
stia ca vin din nou in casa.

imi amintesc, cand eram mica
si boacane faceam mereu,
pe mama o pupam sa taca
si sa ma certe era greu.

imi amintesc, cand eram mica
aveam si eu un catelus,
in casa el dormea si parca
il luam si cu mine-n dus.

imi amintesc, cand eram mica
rupeam si flori de la vecine,
si cand ele veneau sa zica
mama privea atent la mine.

imi amintesc, cand eram mica
radeam mereu, faceam prostii,
nu aveam stare si nici frica,
tu ce faceai?acum mai sti?

Sunt orb-Horatiu Malaele

Eu stiam ca sunt un chior
Chiar in roua dimineata
Dar nu am spus’o tuturor ca sa nu imi amarasc viata
Ochii mari sa ii casc asa si sa ii tin cu mana bine
Sunt un orb in fata ta care uite vezi prin mine ce e rau si ce e bine ...



Ce e un actor si ce vrea sa spuna,
Un biet trecator cu o tigara in mana
E singur si trist
Cortina e cazuta
Paharul e gol
Clipa pierduta...

Si maine-i o zi,
Si ziua din tine
Frumos va zambii
Sperantei din mine

Iar eu sunt un orb in fata ta, care uite vezi prin mine ce e rau si ce e bine
Care uite vezi prin mine, ce e rau si ce e bïne ..

Florina Zaharia

m-am făcut mare  (m-am lungit înafara mea până am izbit luna)

 

am crescut nu mă mai ustură inima. rochia asta nu îşi mai aminteşte cine sunt pentru că la douăzecişidoi de ani rochiile îmi intrau în piele şi îmi provocau fuga. recunosc dimineaţa care se sfârşeşte pe mine dintr-o mie. cafeaua făcută din umbra ta şi mirosul clepsidrei sfărâmate în cămăşile tale. mă-ntrebai de ce tac. păi ca să nu-mi deranjez aripile care creşteau creşteau şi mă legam cu ele deasupra prăpastiei.

am crescut. degetele nu mai încap în scris dar nu-mi pasă pentru că în aceeaşi zi vine primăvara.

m-am  făcut mare m-am tăvălit prin anii mei când el îmi gusta fotografia şi-i plăceaaaaaaa la nebunie carnea legată de mine cu sfoară. nici ochii nu se mai ştiu pentru că mi-am înfipt drumul până la tine între ei.

dacă vă spun c-am crescut îmi ies bătăile inimii din oglindă şi oglinda vrea să zboare.

am crescut sunt sigură pentru că într-o zi mi-am surprins mâinile sărutându-se şi te-am atins cu ele aşa.

*

mă apropii din ce în ce mai mult de mine. nu mă mai disting. nu mai pot înainta.

 

avem nevoie de poezie...deci,vrem poezie...

Astazi este prima zi din restul vietii mele
                                                                        de ANA VICOL
Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Ce bine ca m-am nascut odinioara
Ca sa mai pot renaste azi pentru a nu stiu cata oara!

Ce-a fost invechit si uitat
Am lasat in urma aruncat
Pe un raft prafuit
Iar ce trebuia amintit
Am adunat cu pretuire,
Cu iubire.

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Sufletul meu innoit alearga sprinten catre inainte
Despovarat acum de-aducerile-aminte.

Toate cele cate-au fost
Astazi raman fara de rost
Toate, tristeti si nostalgii
Au devenit acum pustii
Poveri lipsite de-nteles
Imprastiate-n univers.

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Lumea-ntreaga e in sarbatoare,
Tineretea, primavara, noul sunt in floare!

Mai inteleapta acum decat eram
Cant versul dulce-al lui Khayyam
Care de-atatea mii de ani
s-a ridicat dintre persani,
„Traieste clipa”, el a spus,
Frumosul vietii n-a apus!

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Ce mai conteaza timpul care a trecut?
Lasa-l! Ia-o din nou de la-nceput!

....PLANGE-MA.... de Marius....

Plange-ma incetisor, agale

Sa ma simt omul fara rost
Plange-ma sa te mai simt o seara
Sa nu fiu omul care-am fost
Plange-ma ca in povestea
Fara-nceput si fara de sfarsit
Plange-ma ca si cum vestea
Ca eu as fi murit, tu ai primit
Plange-ma-ncet si cu rabdare
Pentru povestea ce-am trait
De dragoste si de tradare
De jocuri si de dor nefericit
Plange-ma-n lumina stelelor
In jurul focului tau, cand dansezi
Plange-ma ca-n dansul ,,ielelor’’
Ma ai ,ma plangi ,si ma hipnotizezi
Plange-ma pentru clipa ce-ai pierdut
Si-n care povestea noastr-a luat sfarsit
Plange-ma pentru noul inceput
Cand poate o sa fiu iarasi fericit

FEMEILE,-MIRCEA CARTARESCU

femeile sunt interesante
până în 20 şi peste 30 - ei, da
cam 5 înainte şi 5 după
ce puşti nu-şi doreşte, când nici nu ştie cu ce seamănă "obectu"-ăla,
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâşneaţă?
când ai grasă, vrei slabă - căci femeile sunt interesante
puţin sub siluetă şi puţin peste -
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu ştiu cum,
o ruşinoasă, care să-ţi spună să stingi lumina...
Mareş şi Dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la Dinu, într-o noapte de chef generaţionist
în bucătărie, cu păhăruţele: "Dom'le,
cel mai mişto lucru din lume e să regulezi o femeie, să aşa şi pe dincolo
şi aşa, şi altfel" - şi două ore au vorbit doar de asta, cu detalii,
motanii...
femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt şi ele curioase ca noi
ştii, te uiţi la una pe stradă sau în tramvai
şi te gândeşti: dom'le, cum ar fi?
aşa se gândesc şi ele.
Şi cum găseşti bărbaţi sfioşi ca nişte fetiţe
aşa găseşti şi fete care gata la fermoar
când rămân singure cu un tip.
Radu (la Rahova, într-o seară rece
la o bere la halbă, şi mai rece):
"24? Tu vorbeşti serios? Păi eu la 24
mă săturasem de gagici, avusesem căcălău..."
şi-apoi, jucându-se cu bricheta: "Uite care-i treaba:
poţi să fii cine-ai fi, o muiere nu stă cu tine
dacă nu simte c-o stăpâneşti
poţi să fii cel mai mare mahăr sau geniu,
facu-le şi dregu-le..."
femeile nu sunt oameni
nu te poţi înţelege cu ele
asta afli mai ales după-nsurătoare
să vezi porumbiţa ce vânt îşi ia
ce strigă la tine
ce program face cu tine...
e drept că atunci
nu mai e acelaşi lucru.
după cinci ani de convieţuire când îi pui mâna
pe fund, parc-ai pune pe-al tău.
Dom' Nichi, la Berlin (eu şi Traian
ascultându-l cu votcile-n faţă):
"Ãsta e ca şi cu femeile: când vezi pe stradă una
cu dunga ciorapului puţin într-o parte
îţi dai seama că e acolo ceva în neregulă,
ca e abordabilă.
Corectitudinea perfecta inhibă, şi la femei
şi într-o operă."
Şi noi: "Excelent,
excelent, dom' profesor!"
femeile splendide şi femeile urâte
sunt O. K.
fereşte-te-n schimb
de fata obişnuită, care, în blugi şi tricou
stă, nici urâtă şi nici frumoasă
în staţia de tramvai.


Ea-i ca şi tine şi te aşteaptă.