Exista iubiri care nu mor niciodata. Ceea ce moare este doar relatia, convietuirea, cotidianul. Am hotarat sa-mi inchei ratacirea de tine. Mi-am adunat povestea intre foi innegrite de cuvinte, de privirile tale, de mirosul tau, de ochii tai cu gene de margarete, de diminetile devreme cand ma trezeam si te priveam gandind ca esti al meu. Mi-am asternut povestea in aer, la vedere, scriind-o pe aripile noptilor tarzii. Aceste randuri le scriu pentru mine, cel care am devenit. Eu care am constientizat in fine masura unei existente efemere. Am ramas cumva in picioare dar mi-as fi dorit sa am timpul sa te pot invata.
As fi vrut sa te pot invata existenta. Cea care iti permite sa fii creatorul propriei vieti, sa poti fi in acord cu tine si cu lumea, cea care iti da putere de a crede in tine.
As fi vrut sa te pot invata speranta. Cea care iti permite sa inveti din esecuri, cea care iti permite sa depasesti suferinta pentru a-ti regasi resursele din tine si forta cea mai vie.
As fi vrut sa te pot invata distanta. Cea care permite iubirii sa se implineasca, sa creasca fara sa te sugrume. Cea care permite tie si celuilalt sa va impliniti fara sa va pierdeti, ce va permite fiecaruia sa va completati.
As fi vrut sa te invat tandretea. Cea care se reinventeaza mereu prin mangaierea sperantei, prin fragilitatea secundelor de eternitate. Acea tandrete care-ti permite sa pastrezi iluzia ca lipsa iti va putea fi umpluta, ca singuratatea va putea sa dispara.
As fi vrut sa pot sa-ti vorbesc despre iubire. Cea care supravietuieste pasiunii, care depaseste obisnuinta. Cea care nu hraneste infometatii dar ii face mai frumosi.
As fi vrut sa-ti explic ce-i dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget. E incredere si daruire impotriva ta , impotriva lumii intregi.
Dragostea adevarata, inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.
Acum iti voi vorbi doar despre ziua in care mi-am spus ca trebuie sa merg mai departe, acceptand sa devin eu partenerul ideal pentru mine. Cand mi-am spus ca voi deveni fidela mie, incercand sa scot ce-i mai bun din mine. Cand am hotarat ca totusi trebuie sa merg mai departe dar pastrand undeva flacara ce palpaie in adancul indoielilor mele.
si in concluzie:"atunci cand nu iti vei mai aminti de ce ai fost ranit,inseamna ca te-ai vindecat"-Jane Fonda...:)
