EU si cu MINE

"A vorbi cu tine insuti nu inseamna a monologa. Este forma suprema a dialogului".-V.Butulescu

duminică, 27 noiembrie 2011

Extras din cartea Intreaba-ma orice, de M. Radulescu

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai... iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta… Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.
Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…
Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…
Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.
Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit ininte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.
Atat.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Visând, vise... de Sandrina Ramona Ilie

câte dimineţi goale am cules în suflet, câte seri şi nopţi

fără pasul cald al privirii tale peste toată fiinţa mea

pământ de gânduri şi apăsări

nimeni, nimeni să pună o haină de zâmbet peste umeri,

în timp ce lumea se crăpa în mii de bucăţi,

departe,



încă mă adun din toate colţurile lumilor mele

încă învăţ să strig dimineaţa pe nume

încă învăţ să mă las iubită

de tine,

omul care nu vei avea vreodată un nume

vineri, 11 noiembrie 2011

Să-ţi aduc o primăvară ? - de Ion Mihaila

Cum aş putea să-ţi alung tristeţea
Din ochii care altă dată
Îmi tăia lumina în două
Şi-i dăruia inimii partea sa de fericire

Cum aş putea să crestez în privirea ta
Acel altoi de soi ce-mi va dărui
Numai fructe de iubire
Cum altădată eram flămând şi ţi-aş fi furat
Cireşele din priviri
Si merele din obraji...

Cum ar putea un muritor ca mine
Să cheme toate păsările acestei lumi
Toate florile îmbobocite
şi să-nflorească lângă tine într-o zi
să simţi încătuşată la tine în suflet,
pentru prima oară,
PRIMĂVARA...

Dacă ţi-aş spune cât te iubesc...
...............................................
E singurul lucru pe care-l pot face pentru tine !

Secunde sparte - versuri Lelia Mossora

miercuri, 9 noiembrie 2011

TEAMA-Lelia Mossora

Mi-e teamă de zi…

Mi-e teamă de noaptea

Care va veni

Fără tine...

Fără noi...

Fără taina din pomii

Înfloriţi...



Mi-e teamă

De sâmburii închişi

În merele

Mult prea coapte...



Mi-e teama de tot

Ce nu poate fi atins…

De tot ce nu poate fi mirosit...

De tot ce nu doare ...

De tot

Ce nu urlă

De iubire

Şi de

Dor...





Mi-e teamă...

De NOI,

Cei care ne căutam

Pe atâtea cărări neţtiute

Şi nescrise încă...



Atinge-mă cu visul tău

Să te recunosc,

Să ştiu că încă

Mai eşti acolo...!



Atinge-mă cu ochii tăi

Să aflu culoarea zorilor

Care de atâta timp nu mai au

Parfumul

De altădată...



Mă doare

Absenţa ta

Ca şi cum nu ai fi trecut

Pe aici decât

Pentru

O viaţă...



Mă doare tot ce

Nu are numele tău.

Mă doare tot ce

Nu are gustul tău...

Mă doare tot ce eşti tu...

Mă dori tu,

Tot...



Umbra ta,

Culoarea ochilor tăi,

Buzele tale,

Gesturile tale

Întoarse din timp

Spre mine,

Respiraţia

Pe care nu ţi-o mai simt...



Mă doare omul din tine,

Cel la care nu pot

Să ajung,

Cel pe care îl aştept

Încă de la naştere...



Mă doare fiecare clipă

În care

Visez

Fără tine…

Fiecare zi

Care trece

Fără ca tu să vezi

Privirea mea…



Mă doare tot ce vreau

Şi tot

Ce nu am...

Mă doare aşteptarea...

Mult prea chinuitoare...

LELIA MOSSORA - FARA NOI

LELIA MOSSORA - CU MINE DE MANA

Merg cu mine de mâna
pe aleile parcurilor pustii.
Ma tin strâns sa nu ma pierd
asa sunt de departe eu de mine însami.

Când am ajuns aici?

Nu stiu...
E toamna..
Merg cu mine de mâna
si nu mai simt lacrimile
care curg din cer
într-o ploaie de frig si de
singur...

Ma tin de mâna
ca si cum
abia azi m-as cunoaste
pe mine , omul
care umbla prin timp
fara sa-i pese
ca zboara
si ca
fiecare clipa
a sapat adânc
urme pe drumul strabatut...

Ma tin de mâna
si nu stiu
daca mereu am fost la fel de singura

sau doar tu erai
prea departe
ca sa simti dangatul de clopot
din sufletul meu
care chema
toate pasarile cerulu
la marea sarbatoare a iubirii...

Ma tin de mâna
ca sa nu dispar iar
în noaptea în care m-am trezit
candva
fara sa fi stiut macar
ca era noapte de atâta vreme
în jurul meu...

Ma tin de mâna
si caut printre frunzele uscate
urme de pasi
care odata au trecut pe aici
doar
în doi…

Înca ma mai tin de mâna
sprijinindu-ma de un nor
care se încapatâneaza
sa-si lepede culoarea gri
deasupra mea..

miercuri, 2 noiembrie 2011

Am mintit! (text, mihai dor)

Raspunsul meu

toamna în care frunzele nu au mai vrut să cadă-Ion Mihaila

spui deseori că ţi-este dor de mine

dar ai început să creşti pe fundul oceanului

şi te-ai ascunde de mine chiar printre stele

dar acolo te-ai întâlni chiar cu sufletul meu

rătăcit demult pe acolo când te căuta orbit
de poveştile tale şoptite



nu am să uit niciodată că-mi spuneai

că mi-ai făcut privirea o cafea

şi sorbi din ea în fiecare dimineaţă

glasul l-ai topit într-un ursuleţ de pluş

cu care adormi în fiecare seară la piept
doar sărutul stă închis ca-ntr-o cutie a Pandorei...



sunt seri pe care le-am mâzgălit pe colile

care stăteau agăţate ca nişte lilieci

în peştera sufletului

le-am adunat încet pe toate

nu să le dau foc, cum ai fi crezut

ci să mă-velesc cu ele-n toamna rece

toamna în care
frunzele nu au mai vrut să cadă



acum sunt şi eu un copac care îşi doreşte

să se roage în genunchi

iar oamenii-l urăsc pentru asta

că se roagă falnic şi-atât de vertical

la ei, la Dumnezeu

şi umilit de neputinţa de a sta în genunchi

îi roagă doar să-i scuture frunzele îngălbenite

doar ca zăpada să se poată aşterne imaculată
pe crengi îmbodobindu-l la fel ca-n poveşti