De timpul presărat de noi , tu-l vei da uitării
Eu nu te voi blama
Nicicând nu o să-ți las chipul pradă înserării
Mereu aici, mereu a mea!
Cu dulci si triste dimineți de octombrie
Mă vor înfășura veștminte din amintirea-ți caldă
În ploile lungi de noiembrie
Ce toată lumea în cenușiu mustind de apă scaldă…
Și-n zăpada proaspătă nu-mi voi întina pasul
Când gheața îmi desenează hărți misterioase-n geam
Ci voi căuta doar să-ți mai aud o data glasul
Mieriu si cald precum visam.
Prin eclipse și furtuni sălbatice de martie
Nu mă voi pierde navigând
Eșuat ca o veche corabie
Când tu îmi ești busolă-n gând
Acum , pe mai târziu și oricând vreodată
Lăsând concluzii pentru gloată
Să se întrebe și să socotească
Ce anotimp mai este atunci când or să ne privească…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bună, mi-am "revitalizat" blogul prăfuit de trecerea timpului şi efectuez un nou sondaj. Mi-ai fi de ajutor dacă ai intra pe deealexx's blog şi ai vota răspunsurile tale. Mulţumesc mult şi spor la blogging!
RăspundețiȘtergere