Florina Zaharia

m-am făcut mare  (m-am lungit înafara mea până am izbit luna)

 

am crescut nu mă mai ustură inima. rochia asta nu îşi mai aminteşte cine sunt pentru că la douăzecişidoi de ani rochiile îmi intrau în piele şi îmi provocau fuga. recunosc dimineaţa care se sfârşeşte pe mine dintr-o mie. cafeaua făcută din umbra ta şi mirosul clepsidrei sfărâmate în cămăşile tale. mă-ntrebai de ce tac. păi ca să nu-mi deranjez aripile care creşteau creşteau şi mă legam cu ele deasupra prăpastiei.

am crescut. degetele nu mai încap în scris dar nu-mi pasă pentru că în aceeaşi zi vine primăvara.

m-am  făcut mare m-am tăvălit prin anii mei când el îmi gusta fotografia şi-i plăceaaaaaaa la nebunie carnea legată de mine cu sfoară. nici ochii nu se mai ştiu pentru că mi-am înfipt drumul până la tine între ei.

dacă vă spun c-am crescut îmi ies bătăile inimii din oglindă şi oglinda vrea să zboare.

am crescut sunt sigură pentru că într-o zi mi-am surprins mâinile sărutându-se şi te-am atins cu ele aşa.

*

mă apropii din ce în ce mai mult de mine. nu mă mai disting. nu mai pot înainta.

 

avem nevoie de poezie...deci,vrem poezie...

Astazi este prima zi din restul vietii mele
                                                                        de ANA VICOL
Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Ce bine ca m-am nascut odinioara
Ca sa mai pot renaste azi pentru a nu stiu cata oara!

Ce-a fost invechit si uitat
Am lasat in urma aruncat
Pe un raft prafuit
Iar ce trebuia amintit
Am adunat cu pretuire,
Cu iubire.

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Sufletul meu innoit alearga sprinten catre inainte
Despovarat acum de-aducerile-aminte.

Toate cele cate-au fost
Astazi raman fara de rost
Toate, tristeti si nostalgii
Au devenit acum pustii
Poveri lipsite de-nteles
Imprastiate-n univers.

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Lumea-ntreaga e in sarbatoare,
Tineretea, primavara, noul sunt in floare!

Mai inteleapta acum decat eram
Cant versul dulce-al lui Khayyam
Care de-atatea mii de ani
s-a ridicat dintre persani,
„Traieste clipa”, el a spus,
Frumosul vietii n-a apus!

Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Ce mai conteaza timpul care a trecut?
Lasa-l! Ia-o din nou de la-nceput!

Regrete.......

Astazi m-am gandit la REGRETE. Inevitabilele si omniprezentele REGRETE. Pe care le intalnim dupa fiecare esec, dupa fiecare cearta, dupa fiecare despartire. Si nu pot sa nu ma intreb: sunt doar virusi ai sufletului sau doar decizii gresite???

Multi spun ca REGRETELE te determina  sa nu mai repeti aceeasi greseala. Te ajuta sa nu te mai inseli si a doua oara. Mie, insa, mi se par cea mai mare dovada de slabiciune a caracterului uman; denota faptul ca actionam ghidati de instincte, ca nu ne gandim la consecintele faptelor noastre, sau doar ca nu suntem in stare sa ne asumam propriile fapte. E usor sa spui : REGRET. Partea cea grea e sa accepti faptul ca te-ai inselat si sa fii impacat cu tine insuti.

Nu putem fi perfecti si nimeni nu ne cere asta.

Mi-ar placea sa-mi pot privi greselile din trecut cu un zambet pe buze si sa-mi dau seama ca din toate am avut ceva de invatat. Urasc toate frazele ce incep cu “N-ar fi trebuit sa fac…” Atunci, de ce am facut? Eram tot eu, doar ca experimentam alte senzatii si aveam alte pareri, pe care mi le-am schimbat ulterior. Asta nu inseamna ca trebuie sa ma reneg pe mine, cea din trecut.

Daca am reusi sa stergem tot raul pe care l-am facut altora sau noua insine, datile cand ne-am amagit, alegerile gresite, momentele in care ne-am lasat dusi de val, sansele ratate din cauza lipsei de curaj…. am constata ca nu ne-ar mai ramane prea mult din viata. Asa ca…mai bine le pastram pe toate asa cum au fost, cu zilele de fericire exploziva, zilele cand radiam, amintirile placute si, alaturi de ele, lacrimile,suferintele. Dar nu REGRETELE. Nu avem puterea de a ne schimba trecutul, dar o avem pe aceea de a-l accepta asa cum este,de a trai prezentul la maxim fara modificari ,pentru ca el se intampla deja.....si daca chiar vrem sa modificam ceva...hmmmm.....numai la viitor putem face.......asa ca in concluzie.......Traiesti o singura data, dar daca faci lucrurile asa cum trebuie, o singura data este de ajuns. - Mae West -

:)...azi eu decid.....

Azi e ziua in care voi fi fericita. E ziua in care vestile rele nu vor mai exista.

Ziua in care voi darui cu generozitate zambete pe care nici macar nu le voi cere inapoi. Ziua in care voi rade zgomotos si ma voi alinta la nesfarsit.

Azi e ziua fara certuri. Pentru ca nimic nu poate fi atat de grav incat sa ma faca sa-mi intorc privirea de la frunza ce cade molcom sub ochii mei. Danseaza primul si ultimul ei dans cu vantul de afara si mie-mi sta gandul la probleme fara importanta? Nimicuri.

De fapt, astazi e ziua in care ma voi indulci cu dulci nimicuri.... voi mirosi toamna si o voi lasa sa-mi patrunda in piele. 

PENTRU TOTI...si pentru mine

Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.- George Eliot

Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, de solidaritate cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila. - Paulo Coelho

 dar .... Ce te faci insa cand ai prieteni falsi? Cand au anumite interese pe care tu nu le distingi prima oara?ce este mai bine?...sa faci pe ''prostul''...sa-i spui subtil prin diferite metode pt. a nu-l rani ...sau sa-i spui direct.....stim....ca oamenii mint....oamenii inseala...oamenii gresesc.....dar mai stiu si ca au o putere,poate cea mai mare putere....care ne face sa ne deosebim de orice alta fiinta care respira,se hraneste,se reproduce.....PUTEREA DE A IERTA....dar pana la a putea face asta ....trebuie sa trecem peste ORGOLIU....

Orgoliul este o boala a inimii...ne face sa varsam lacrimi pentru nimic si sa suferim....de ce sa plangem cand exista atatea alte lucruri care ne fac sa zambim....si poate chiar sa radem.....dar ce facem cand te simti UMILIT????...isi mai are iertarea rostul???..atunci cand credem ca am epuizat toate sansele de impacare de iertare si din nou iertare......cand vedem ca nimic nu se imbunatateste si totul se naruie......si poate ca iar iertam....poate suntem un pic sadici cu noi insine.....sa fim atrasi de tot ce ne face rau...si sa fugim de ce ne face bine......si nu invatam din greseli...cred ca este prea mare distanta dintre orgoliu...si iertare.....dar Dilema mea este:CAND TREBUIE SA IERTAM SI CAND NU???...cum ne trasam limita.....si cand stim ca am depasit-o.......imi raspund mie acum......ca sa putem ierta cu adevarat trebuie sa uitam......spuneti-mi voi acum.....ce credeti....care este parerea voastra???...

....PLANGE-MA.... de Marius....

Plange-ma incetisor, agale

Sa ma simt omul fara rost
Plange-ma sa te mai simt o seara
Sa nu fiu omul care-am fost
Plange-ma ca in povestea
Fara-nceput si fara de sfarsit
Plange-ma ca si cum vestea
Ca eu as fi murit, tu ai primit
Plange-ma-ncet si cu rabdare
Pentru povestea ce-am trait
De dragoste si de tradare
De jocuri si de dor nefericit
Plange-ma-n lumina stelelor
In jurul focului tau, cand dansezi
Plange-ma ca-n dansul ,,ielelor’’
Ma ai ,ma plangi ,si ma hipnotizezi
Plange-ma pentru clipa ce-ai pierdut
Si-n care povestea noastr-a luat sfarsit
Plange-ma pentru noul inceput
Cand poate o sa fiu iarasi fericit

FEMEILE,-MIRCEA CARTARESCU

femeile sunt interesante
până în 20 şi peste 30 - ei, da
cam 5 înainte şi 5 după
ce puşti nu-şi doreşte, când nici nu ştie cu ce seamănă "obectu"-ăla,
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâşneaţă?
când ai grasă, vrei slabă - căci femeile sunt interesante
puţin sub siluetă şi puţin peste -
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu ştiu cum,
o ruşinoasă, care să-ţi spună să stingi lumina...
Mareş şi Dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la Dinu, într-o noapte de chef generaţionist
în bucătărie, cu păhăruţele: "Dom'le,
cel mai mişto lucru din lume e să regulezi o femeie, să aşa şi pe dincolo
şi aşa, şi altfel" - şi două ore au vorbit doar de asta, cu detalii,
motanii...
femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt şi ele curioase ca noi
ştii, te uiţi la una pe stradă sau în tramvai
şi te gândeşti: dom'le, cum ar fi?
aşa se gândesc şi ele.
Şi cum găseşti bărbaţi sfioşi ca nişte fetiţe
aşa găseşti şi fete care gata la fermoar
când rămân singure cu un tip.
Radu (la Rahova, într-o seară rece
la o bere la halbă, şi mai rece):
"24? Tu vorbeşti serios? Păi eu la 24
mă săturasem de gagici, avusesem căcălău..."
şi-apoi, jucându-se cu bricheta: "Uite care-i treaba:
poţi să fii cine-ai fi, o muiere nu stă cu tine
dacă nu simte c-o stăpâneşti
poţi să fii cel mai mare mahăr sau geniu,
facu-le şi dregu-le..."
femeile nu sunt oameni
nu te poţi înţelege cu ele
asta afli mai ales după-nsurătoare
să vezi porumbiţa ce vânt îşi ia
ce strigă la tine
ce program face cu tine...
e drept că atunci
nu mai e acelaşi lucru.
după cinci ani de convieţuire când îi pui mâna
pe fund, parc-ai pune pe-al tău.
Dom' Nichi, la Berlin (eu şi Traian
ascultându-l cu votcile-n faţă):
"Ãsta e ca şi cu femeile: când vezi pe stradă una
cu dunga ciorapului puţin într-o parte
îţi dai seama că e acolo ceva în neregulă,
ca e abordabilă.
Corectitudinea perfecta inhibă, şi la femei
şi într-o operă."
Şi noi: "Excelent,
excelent, dom' profesor!"
femeile splendide şi femeile urâte
sunt O. K.
fereşte-te-n schimb
de fata obişnuită, care, în blugi şi tricou
stă, nici urâtă şi nici frumoasă
în staţia de tramvai.


Ea-i ca şi tine şi te aşteaptă.