m-am făcut mare (m-am lungit înafara mea până am izbit luna)
am crescut nu mă mai ustură inima. rochia asta nu îşi mai aminteşte cine sunt pentru că la douăzecişidoi de ani rochiile îmi intrau în piele şi îmi provocau fuga. recunosc dimineaţa care se sfârşeşte pe mine dintr-o mie. cafeaua făcută din umbra ta şi mirosul clepsidrei sfărâmate în cămăşile tale. mă-ntrebai de ce tac. păi ca să nu-mi deranjez aripile care creşteau creşteau şi mă legam cu ele deasupra prăpastiei.
am crescut. degetele nu mai încap în scris dar nu-mi pasă pentru că în aceeaşi zi vine primăvara.
m-am făcut mare m-am tăvălit prin anii mei când el îmi gusta fotografia şi-i plăceaaaaaaa la nebunie carnea legată de mine cu sfoară. nici ochii nu se mai ştiu pentru că mi-am înfipt drumul până la tine între ei.
dacă vă spun c-am crescut îmi ies bătăile inimii din oglindă şi oglinda vrea să zboare.
am crescut sunt sigură pentru că într-o zi mi-am surprins mâinile sărutându-se şi te-am atins cu ele aşa.
*
mă apropii din ce în ce mai mult de mine. nu mă mai disting. nu mai pot înainta.
