EU si cu MINE

"A vorbi cu tine insuti nu inseamna a monologa. Este forma suprema a dialogului".-V.Butulescu

joi, 12 noiembrie 2009

Regrete.......

Astazi m-am gandit la REGRETE. Inevitabilele si omniprezentele REGRETE. Pe care le intalnim dupa fiecare esec, dupa fiecare cearta, dupa fiecare despartire. Si nu pot sa nu ma intreb: sunt doar virusi ai sufletului sau doar decizii gresite???
Multi spun ca REGRETELE te determina  sa nu mai repeti aceeasi greseala. Te ajuta sa nu te mai inseli si a doua oara. Mie, insa, mi se par cea mai mare dovada de slabiciune a caracterului uman; denota faptul ca actionam ghidati de instincte, ca nu ne gandim la consecintele faptelor noastre, sau doar ca nu suntem in stare sa ne asumam propriile fapte. E usor sa spui : REGRET. Partea cea grea e sa accepti faptul ca te-ai inselat si sa fii impacat cu tine insuti.
Nu putem fi perfecti si nimeni nu ne cere asta.
Mi-ar placea sa-mi pot privi greselile din trecut cu un zambet pe buze si sa-mi dau seama ca din toate am avut ceva de invatat. Urasc toate frazele ce incep cu “N-ar fi trebuit sa fac…” Atunci, de ce am facut? Eram tot eu, doar ca experimentam alte senzatii si aveam alte pareri, pe care mi le-am schimbat ulterior. Asta nu inseamna ca trebuie sa ma reneg pe mine, cea din trecut.
Daca am reusi sa stergem tot raul pe care l-am facut altora sau noua insine, datile cand ne-am amagit, alegerile gresite, momentele in care ne-am lasat dusi de val, sansele ratate din cauza lipsei de curaj…. am constata ca nu ne-ar mai ramane prea mult din viata. Asa ca…mai bine le pastram pe toate asa cum au fost, cu zilele de fericire exploziva, zilele cand radiam, amintirile placute si, alaturi de ele, lacrimile,suferintele. Dar nu REGRETELE. Nu avem puterea de a ne schimba trecutul, dar o avem pe aceea de a-l accepta asa cum este,de a trai prezentul la maxim fara modificari ,pentru ca el se intampla deja.....si daca chiar vrem sa modificam ceva...hmmmm.....numai la viitor putem face.......asa ca in concluzie.......Traiesti o singura data, dar daca faci lucrurile asa cum trebuie, o singura data este de ajuns. - Mae West -

duminică, 8 noiembrie 2009

:)...azi eu decid.....

Azi e ziua in care voi fi fericita. E ziua in care vestile rele nu vor mai exista.
Ziua in care voi darui cu generozitate zambete pe care nici macar nu le voi cere inapoi. Ziua in care voi rade zgomotos si ma voi alinta la nesfarsit.
Azi e ziua fara certuri. Pentru ca nimic nu poate fi atat de grav incat sa ma faca sa-mi intorc privirea de la frunza ce cade molcom sub ochii mei. Danseaza primul si ultimul ei dans cu vantul de afara si mie-mi sta gandul la probleme fara importanta? Nimicuri.
De fapt, astazi e ziua in care ma voi indulci cu dulci nimicuri.... voi mirosi toamna si o voi lasa sa-mi patrunda in piele. 

vineri, 6 noiembrie 2009

PENTRU TOTI...si pentru mine

Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.- George Eliot



Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, de solidaritate cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila. - Paulo Coelho


 dar .... Ce te faci insa cand ai prieteni falsi? Cand au anumite interese pe care tu nu le distingi prima oara?ce este mai bine?...sa faci pe ''prostul''...sa-i spui subtil prin diferite metode pt. a nu-l rani ...sau sa-i spui direct.....stim....ca oamenii mint....oamenii inseala...oamenii gresesc.....dar mai stiu si ca au o putere,poate cea mai mare putere....care ne face sa ne deosebim de orice alta fiinta care respira,se hraneste,se reproduce.....PUTEREA DE A IERTA....dar pana la a putea face asta ....trebuie sa trecem peste ORGOLIU....

Orgoliul este o boala a inimii...ne face sa varsam lacrimi pentru nimic si sa suferim....de ce sa plangem cand exista atatea alte lucruri care ne fac sa zambim....si poate chiar sa radem.....dar ce facem cand te simti UMILIT????...isi mai are iertarea rostul???..atunci cand credem ca am epuizat toate sansele de impacare de iertare si din nou iertare......cand vedem ca nimic nu se imbunatateste si totul se naruie......si poate ca iar iertam....poate suntem un pic sadici cu noi insine.....sa fim atrasi de tot ce ne face rau...si sa fugim de ce ne face bine......si nu invatam din greseli...cred ca este prea mare distanta dintre orgoliu...si iertare.....dar Dilema mea este:CAND TREBUIE SA IERTAM SI CAND NU???...cum ne trasam limita.....si cand stim ca am depasit-o.......imi raspund mie acum......ca sa putem ierta cu adevarat trebuie sa uitam......spuneti-mi voi acum.....ce credeti....care este parerea voastra???...